Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CA FLACARA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 150 pentru CA FLACARA.

George Coșbuc - Flăcări potolite

... „Departe-i până-n sat? Să nu vă fie cu bănat:         Întreb, că sunt drumeț." — „Când ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi         E drum cu dinadins." Și-au stat tăcuți, că i-a cuprins         O jale pe-amândoi. Și iarăși ... Dormnul sfânt         Te poarte-n paza Lui!" El trist privind in urma lor Cum se duceau spre sat grăbiți,         Rămase gânditor Și frânt ca oamenii când mor,         Cu ochi încremeniți. Când i-a pierdut din ochi, voi Să se ridice, și-a crezut         Că moare ... Ca prins de friguri șovăi         Și-n urma a căzut. Târziu detot s-a ridicat, Și ochii-i se facură grei         Ca ... petreci — Dar taina voastră-n veci de veci         La nimeni n-o s-o spui!   Bătrânul s-a nălțat apoi, Spre deal ca un copil privind ;         Ah, dealuri scumpe, voi! Bieți ochii, slabi și numai doi         Puține zări cuprind! Cărarea asta, o știa, Și colo stânca de-adĂ ... ușor să-l sui —         Aici l-a legănat Măicuța lui, și-aici în sat         Sunt morți părinții lui! Măcar din deal, așa ...

 

Alphonse de Lamartine - Poetul murind

... buză am pronunțat ast nume, Invenție fatală delirului uman. Am stors mult astă vorbă, ș-aflatu-o-am tot vidă, Ș-am azvârlit-o-ncolo ca pe o scoarță-aridă, Ce buzele umane o tot resug în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale ... nimic nu regret eu; Nimic, decât suspinul spre bolta înstelată, Extazea lirei mele, tăcerea-namorată A unei inimi pure bătând la pieptul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ca pasărea ce vede prin umbrele funebre, Credința mea pătrunse ca ochi printre tenebre; Instinctul ei profetic destinu-mi revelă. Adesea al meu suflet în visele-auree, Pe aripe de flăcări svolând spre empiree, Văzu divine ... pe pietre cumpărate; Un monument pe suflet e mare greutate! Puțin nisip, ș-atâta, peste țărâna mea. Lăsați abia un spațiu d-o bătătură rece, Ca, dacă pe la groapa-mi vrun svânturat va trece, Să poată sta acolo, să poată-ngenunchea. Adesea în secretul al umbrei ș-al tăcerii Se ... și la unde Ast luth ce n-are sunet la suflet a răspunde; În ceruri mă așteaptă alt luth, de serafimi. Peste curând ca

 

Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind

... buză am pronunțat ast nume, Invenție fatală delirului uman. Am stors mult astă vorbă, ș-aflatu-o-am tot vidă, Ș-am azvârlit-o-ncolo ca pe o scoarță-aridă, Ce buzele umane o tot resug în van. În stearpa sa speranță d-o glorie ce pasă, În cursul vieții sale ... nimic nu regret eu; Nimic, decât suspinul spre bolta înstelată, Extazea lirei mele, tăcerea-namorată A unei inimi pure bătând la pieptul meu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ca pasărea ce vede prin umbrele funebre, Credința mea pătrunse ca ochi printre tenebre; Instinctul ei profetic destinu-mi revelă. Adesea al meu suflet în visele-auree, Pe aripe de flăcări svolând spre empiree, Văzu divine ... pe pietre cumpărate; Un monument pe suflet e mare greutate! Puțin nisip, ș-atâta, peste țărâna mea. Lăsați abia un spațiu d-o bătătură rece, Ca, dacă pe la groapa-mi vrun svânturat va trece, Să poată sta acolo, să poată-ngenunchea. Adesea în secretul al umbrei ș-al tăcerii Se ... și la unde Ast luth ce n-are sunet la suflet a răspunde; În ceruri mă așteaptă alt luth, de serafimi. Peste curând ca

 

Dimitrie Anghel - Fluturul morții

... întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țîrîituri pierdute... Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul ... au umplut de veselie cuprinsul grădinii. Fiecare floare se pleacă și-și leagănă grațios capul, una picură o lacrimă, alta se îndoaie și se scutură ca vrînd să scape de o povară, și atunci, un albăstrel își întinde aripele și zboară tulburat, ca un gînd ascuns din cuprinsul floarei. Ar veni la loc, și nu cutează. Nehotărît stă o secundă în aer, ca o frîntură de senin, apoi fulgeră și se mistuie în cuprinsul albastru. Din cuibul unei gherghine, o flacără verde pîlpîie și se înalță și ea ... o zi rîsetele clare ale copiilor nu mai răsunară în grădină, și bătrînul cu barba lui albă, tăiată ca

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihnea și baba

... e tânăr, cum vrei tu, barbare; Na, soarbe, sau eu sorb p-al tău, de nu vrei. IV Toți morții din mormânturi, Cu ghearăle-ncleștate, Ca frunzele uscate Ce zbor când suflă vânturi, Spre Mihnea alerga; Iar vârcolacii serii, Ce chiar din lună pișcă Când frunzele se mișcă În timpul primăverii ... Și gheară de strigoi. Și coada-i de balaur, Și geme cu turbare Când baba tristă pare; Iar coada-i stă vulvoi. Iar nagodele-urâte Ca un mistreț la cap, Cu lungi și strâmbe râte Cu care de pe stâncă Râm marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase ... Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. VIII Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul; Sună pădurile, fâșâie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se clatină, Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul ... sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se clatină, Muge

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie

... e viața în rozul Bagdad. Și dulce e viața în săli de-alabastru, Sub bolți lucitoare de-argint și de-azur, În vie lumină tronând ca un astru, Cu albele forme de silfi împrejur, În ochi cu lumina din lotusu-albastru. Dar iată și ziua când robii și-armează... Cămile gătește ... tot cum o știe. E tot cum o știe, — dar, searbăd la față, Sub magica-i umbră, un om se răsfață... Mai slut e ca iadul, zdrențos, și pocit, Hoit jalnic de bube, — de drum prăfuit, Viclean la privire, și searbăd la față. De nume-l întreabă emirul, deodată ... lucesc — strălucesc, Dar Meka începe și dânsa să meargă Cu pasuri ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... Cămila, cât poate, grăbește să-l ducă... Dar visu-i, nu este ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul

... frumoasă ți-e fața! Frumos îți e zborul, o, înger ceresc! Și de-mi este dragă, de-mi place viața, E d-ast sfânt nesațiu ca să te privesc. Fie ca-n veci astfel s-am a ta ființă! Fața ta să-mi râză până la mormânt, Ochii-ți să-mi aprinză supusa-mi ... dreptate, În preajmă-ți strășnicia; Glasul tău mă străbate, Totul ești vitejia Și fulger arzător! Heruvim! mă-nfiorează Înmulțita ta vedere, Mulții tăi ochi priveghează Ca singura prevedere. Eu te văz, și mă sfiesc. Inima-mi nu te uraște, Tremură l-a ta ivire Și-n adâncul ei se ... lungul în tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc. Când marea se răscoală, volbură-ntărâtată, Când undele-i muginde se nalță spumegând, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată Pe fieșcare stâncă te vede ­ amenințând. Și când fumegă munții, vulcanul când turbează, Când flăcări rotitoare până la ceruri ... pământul, văzduhul scânteiază, Al meu suflet te vede în orice meteor. Pe orice spăimântează ș-amenință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc: Ca tunetul ți-e glasul, ...

 

Ion Luca Caragiale - Ultimele gogoși calde

... cu bragă. Îngajamintele de neutralitate date de guvernul român au fost pe deplin păstrate în această primă ciocnire. Sergenții de stradă au asistat la încăerare ca spectatori cu totul neutrali, până când bragagiul a fost silit să bată în retragere. Liniștea domnește în București. Tot agenția Havas mai trimite ... a plecat de aci la București un trimis expres al lui Abdul-Kerim, purtând asupră-i bonuri imperiale otomane în valoare de 11 parale turcești, ca să cumpere pentru generalisimul un exemplar din foița hazlie, ce apare mâine în București sub titlul Claponul. Ultimele gogoși calde [II] (Serviciul telegrafic particular) Turtucaia ... din urmă a acestui oraș, bașabuzucii au fost la înălțimea lor tradițională. Cu un sânge rece minunat au privit Turtucaia în flăcări. Și ca să nu piarză ocazia a se bucura, ca niște adevărați artiști, de acest măreț spectacol, au dat fuga cale de trei sferturi de poștă afară din oraș spre miază-zi, ca să poată privi focul în perspectivă. Țarigrad, vineri. Se afirmă prin cercurile înalte, că Rusia cere pacea, rugând pe Englitera să intervie pe lângă Poartă ... ...

 

George Coșbuc - Străjerul

... n-au Nici țol măcar s-aștearnă! Și vezi nămeții colo, la margine de sat? Ce slab e coperișul și câte de-ngropat Sub iarnă, ca un suflet sub patimile vieții; Hârtii în loc de geamuri și fără mal pereții, Bordei urnit cu totul sub vârsta bătrâneții, Scârbos ca un păcat Pe prag acolo moartea sta zi de zi la pândă, La uși acolo grija stă goală și flămândă, Prin astfel de bordeie curg ... chin. Sărmana mamă se zvârcole-n plânsori; La casa judecății ogrăzile-s prinsori: Sunt largi ogrăzi; în ele stă mama până-n zori, În gol, ca pe o luncă. Și-n ger, cât a fost noaptea, ea fuge prin ogradă, Nebună fuge, zbiară ș-aleargă prin zăpadă, Cu ochii ... numai o ține, un gând neisprăvit: Pe fiu să și-l mai vadă. Și când în zorii zilei veniră logofeți Ai legii, să-i deschidă, ca dorul ei drumeț, Așa pășea de grabnic și iute biata roabă Ce slab e coperișul, ce șubredă cocioabă, Sub pumni o poți ascunde de mică ... spre pat. E sloi copilul, pielea pe-obrazu-i a crăpat, Tot trupul lui e vânăt, și supt și de-nghețat E rece ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

... deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era ... cea mică... Sînt duși în sat părinții tăi, Și-n prag stai singurică... Că nu-s un vultur... să mă salt Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt Să cad fără de veste, Și să te iau cu mine, sus, Și să te duc la mine, Departe, unde lacrimi ... cresc,     S-anină-n crăngi ; — Se tînguiesc     Și plîng tălăngi         Pe căi pustii...     Se duc uitați     Cei trei fîrtați,     Săltînd în șa, Plutind așa,         Ca trei stafii... Dar cînd ajung     La cotituri, Un chiot lung     Din mii de guri         Dărîmă stînci...     Haiducii mei     Doinesc toți trei ;     Și clocotesc, Și hohotesc ... bătrîn, Ce-mi povestea Minuni adînci din cuibul lui de brazi... — ...Demult, demult, trăia un neam păgîn De oameni mai puternici și mai mari Ca oamenii de azi, P-aceste plaiuri binecuvîntate... Ei nu știau de sapă și de plug, C-aveau de toate cele din belșug, Așa precum le ...

 

Dimitrie Anghel - Fata din dafin

... o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște frați gemeni, nuferii pali stăteau neclintiți, ca și cum o făclie trecută pe fața unei oglinzi ar fi lăsat să-i cadă pe urmă picuri de ceară. Și noi, frații amîndoi, crescuți ... de un farmec, căci în grădina noastră era un dafin uriaș și plin de scorburi, în care apele ploilor strînse luceau în nopțile de lună ca niște ochi misterioși. Spre el ne aținteam ochii la orice zgomot, așteptînd ca închisoarea de lemn să se deschidă și albaștrii ei ochi luminoși să lumineze întunericul. În haine albe de crin o îmbrăca fantazia noastră, un mac ... cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m-am mai înfiorat de apele ploilor ce priveau adunate în scorburi ca niște ochi misterioși, dacă n-am mai tresărit de suspinul acela adînc ieșit ca

 

   Următoarele >>>